De ce are nevoie scoala?

In primul rand scoala are nevoie de cabine de dus dupa ce iesim de la ed fizica, sala de culturism sau de kikboxing si antrenori buni, in pauze sa se asculte muzica la boxele de pe coridor, sase faca cursuri de inot si piscina, sauna, solar, sa se dee corn si lapte, ora de ed fizica sa nu fie asa de epuizanta, de antre nori de fotbal, instructori de condus

Principiul de functionare scannerul

	Cele mai multe scannere din ziua de astazi sunt variatii ale scanner-ului desktop (sau Flatbed). Ele folosesc un senzor de imagine implementat printr-un dispozitiv cuplat in sarcina (CCD - Charged-Coupled Device).
	Pe de alta parte, un scanner cu tambur foloseste un tub fotomultiplicator pe rol de senzor de imagine. Cea mai veche tehnologie scanner este cea cu tambur, unde tubul fotomultiplicator se misca inainte si inapoi pe o singura axa. Imaginea ce urmeaza a fi scanata este fixata pe un tambur care se roteste in fata tubului fotomultiplicator. Utilizarea scannerelor cu tambur a cunoscut o cadere semnificativa de cand scannerele flatbed bazate pe tehnologia CCD au scazut ca pret. Totusi, scannerele cu tambur se mai folosesc in anumite aplicatii high-end unde calitatea scanarii atarna mai greu in balanta, cum ar fi arhivarea fotografiilor in muzee si in productia de carti si reviste. Un scanner desktop este alcatuit de obicei dintr-un panou de sticla, sub care se afla o lumina puternica (de obicei xenon sau lumina fluorescenta cu catod rece) care lumineaza panoul, si un dispozitiv mobil CCD. Scannerele color contin de obicei trei randuri de elemente CCD cu filtre rosii, verzi si albastre. Imaginile de scanat sunt plasate cu fata in jos pe sticla, lumina se aprinde, iar dispozitivul CCD si sursa de lumina se misca si "citeste" intreaga zona. Asadar, o imagine este vizibila dispozitivului CCD numai datorita luminii pe care o reflecta. Imaginile transparente nu functioneaza in acelasi mod si necesita accesorii speciale care le ilumineaza din partea superioara.

Tabla prototip

Conector

A treia arie acoperită de RS-232 se referă la interfaţa mecanică (conectorul). În particular, RS-232 specifică un conector cu 25 pini. Aceasta este marimea minimă a conectorului care permite folosirea tuturor semnalelor definite în secţiunea funcţională a standardului. Aşezarea pinilor în cadrul acestui conector este arătată în figura 3.3.

Deşi RS-232 specifică un conector cu 25 de pini, trebuie menţionat ca deseori nu este folosit acest conector. Aceasta datorită faptului că cele mai multe aplicaţii nu au nevoie de toate semnalele definite şi deci un conector cu 25 pini este mai mare decât ar fi necesar. Se folosesc alte tipuri de conectori, cel mai popular fiind cel cu 9 pini DB9S, care este de asemenea ilustrat in figura 2. El este suficient pentru aplicaţiile uzuale (cum ar fi un modem), permiţând transmisia si recepţia semnalelor necesare acestor aplicaţii.