Sistemele Informationale Geografice

Tehnologia Sistemelor Informaţionale Geografice poate fi folosită în investigaţiile ştiinţifice, managementul resurselor şi planificarea dezvoltărilor. În sensul cel mai strict, un GIS reprezintă un sistem de calcul capabil să asambleze, să păstreze, să manipuleze si să afişeze informaţii geografice specifice. În plus, practicienii consideră că un GIS include atât personalul operant, cât şi informaţiile care intră în sistem.

Utilizarea GIS în aplicaţii urbane cunoaşte o răspândire din ce în ce mai largă. În România, există numeroase preocupări în acest sens, fiind finalizate aplicaţii de cadastru imobiliar-edilitar, unde stocarea datelor în format analogic nu mai poate satisface pretenţiile actuale ale administraţiei publice locale: realizarea unor baze de date cu informaţii exacte, referitoare la inventarierea terenurilor din zona de intravilan a localităţilor, accesarea rapidă a informaţiilor legate de bunurile imobile şi proprietari, gestionarea reţelelor de utilităţi publice.

În general, aplicaţiile GIS urbane urmăresc două scopuri distincte: administrarea şi monitorizarea teritoriului localităţilor şi planificarea dezvoltării urbane. De regulă, pentru a realiza cele două scopuri propuse se concepe şi se realizează o bază de date, care este exploatată folosind funcţii diferite. De exemplu, pentru realizarea obiectivelor care urmăresc administrarea şi monitorizarea unei localităţi, predomină funcţiile de interogare a bazei de date după atribute (tip, stare, material etc.), în acest caz o importanţă deosebită având-o actualizarea permanentă a datelor. Pe de altă parte, în aplicaţiile destinate planificării predomină funcţiile de analiză şi modelare (drum optim, timp de intervenţie, zona afectată etc.).

Datele necesare în aplicaţiile GIS urbane sunt diverse şi numeroase, presupunând costuri importante pentru culegerea şi actualizarea lor. Trebuie totuşi subliniat faptul că, în administrarea unei localităţi, există mai multe instituţii care folosesc aceleaşi categorii de date, pe lângă cele specifice activităţii lor proprii (de exemplu, datele privind bunurile imobile şi proprietarii acestora sunt necesare operatorilor de cadastru, direcţiilor de impozite şi taxe locale, serviciilor de urbanism, furnizorilor de utilităţi publice etc.; datele privind arterele de circulaţie sunt necesare societăţilor de transport de călători şi mărfuri, poştă, unităţilor de pompieri, inspectoratelor de poliţie rutieră etc.). Această situaţie impune colaborarea tuturor acestor instituţii, pe de o parte pentru a evita redundanţa datelor, iar pe de altă parte pentru a utiliza aceeaşi referinţă geografică (mai precis, aceeaşi hartă digitală de bază, pe care fiecare instituţie să o poată completa cu datele specifice domeniului său de activitate).

Realizarea unui Sistem Informaţional Geografic reprezintă un proces mare consumator de timp, dar acest neajuns este minor dacă se ia în considerare faptul că rezultatele preliminare sunt imediat utilizabile. În plus, şi costurile legate de realizarea unor astfel de lucrări sunt importante. Totuşi, dacă se are în vedere faptul că România este una din cele mai mari ţări (ca suprafaţă şi populaţie) dintre noile state care au aderat recent (sau aderă) la Uniunea Europeană, Ministerului Transportului, Comerţului şi Turismului, prin Direcţiile sale specializate, îi revine obligaţia evaluării resurselor financiare, necesare pentru implementarea directivelor privitoare la serviciile de utilităţi publice şi dezvoltarea de proiecte al căror scop este realizarea sistemelor de servicii la nivel regional, prin care să se faciliteze integrarea României în procesul de creare a unei infrastructuri de date spaţiale. De altfel, în acest context, sunt prevăzute o serie de acţiuni menite să asigure:

• promovarea utilizării noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţii;
• realizarea unei infrastructuri naţionale a informaţiei, compatibilă cu cea existentă la nivelul Uniunii Europene;
• dezvoltarea industriei de echipamente şi de programe specifice tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor;
• dezvoltarea platformelor şi tehnologiilor Internet şi promovarea informatizării administraţiilor publice prin optimizarea comunicaţiilor de date, nomenclatoare şi registre de interes public.