Piramidele egiptene

Piramidele Egiptului au fascinat si captivat imaginatia oamenilor înca din zorii istoriei. În secolul al V-lea î.Hr., celebrul Herodot descria calatoria sa în tara Marelui Hapi (Nilul), remarcând piramidele. Mai târziu, alti calatori greci si romani le-au admirat si chiar au avut ambitia nesabuita, dar atât de omeneasca, sa le escaladeze. Apoi, descrierile europene ale piramidelor se opresc abrupt pentru… mai mult de un mileniu, dupa declinul si caderea Imperiului Roman, în secolele al IV-lea – al V-lea d.Hr. Timpul si nisipul desertului între timp acoperise sau îngropase multe dintre ele.

Între 2630-1530 î.Hr. pe pamântul Egiptului au fost construite peste 90 de piramide regale. Timp de aproape un mileniu de istorie si civilizatie, constructiile în forma de piramida au evoluat de la o serie de terase suprapuse în trepte (cam ca etajele tortului miresei!), la structura piramidala în panta. Doua superlative, înca neegalate, s-au impus înca de atunci. Cea dintâi piramida, astazi cunoscuta specialistilor, dar si publicului larg, ca piramida în trepte de la Saqqarah, a fost ridicata în timpul domniei faraonului Djeser (aprox. 2630-2611 î.Hr.). Cea mai mare (ca dimensiuni) piramida a fost construita pentru faraonul Khufu, pe locul actualei localitati Giza. Denumita si Marea Piramida, aceasta este singura dintre Cele Sapte Minuni ale lumii care a supravietuit.

Piramidele s-au dezvoltat din mormintele regale ale perioadei de început a istoriei egiptene. În primele doua dinastii (2920-2770 si 2770-2649 î.Hr.) regii erau îngropati în orasul Abydos, în morminte acoperite cu o movila de nisip în interiorul unor ziduri de caramida. Din dinastia a treia (2649-2575 î.Hr.) faraonii au fost înmormântati sub un dreptunghi urias de caramida de pamânt, numit mastabas, de la termenul arab însemnând “bancheta/banca”.

Piramidele egiptene au servit atât ca morminte (probabil de tip cenotaf) pentru regi si regine, cât si ca punct de plecare a activitatilor religioase. Când un faraon sau sotia sa mureau, trupurile le erau tratate cu substante speciale, cu multa grija si atentie, iar apoi erau învelite în fâsii de pânza, pentru a fi pastrate ca mumii. Potrivit credintelor funerare egiptene, mormântul de tip piramida, unde se presupune ca ar fi fost asezata mumia era, era locul prin care faraonul putea trece în viata de dupa moarte. În Vechiul Regat (cca. 2575-2134 î. Hr.), artistii egipteni au cioplit hieroglife pe peretii camerei funerare destinate pentru a-l proteja pe monarhul defunct, în calatoria sa în lumea de dincolo. Aceste scrieri hieroglifice – imnuri, formule magice, instructiuni despre modul de comportament care trebuia adoptat dinaintea zeilor – se numesc Textele Piramidelor.